Mendel a oftat pentru a zecea oară după ce și-a deschis dulapul pentru a-și verifica hainele. Cum ar putea el să se îmbrace cu hainele lui jerpelite când va merge să viziteze un om atât de important? Așa ceva i se părea de neconceput!
Încă de când a primit invitația acum câteva zile, Mendel era nerăbdător să o onoreze. În același timp era și îngrijorat de faptul că nu se ridica la standardele impuse de această petrecere în Sukka ce urma să se țină acasă la colegul său, Efraim. Cu toate că auzise de multe ori de Sukkot, Mendel nu știa foarte multe despre această sărbătoare și nici nu depusese vreun efort să afle mai multe.
Dar nu conta motivul! Mendel era fericit pentru că nu se întâmpla foarte des ca un copil simplu, ca el, să fie invitat acasă la cineva ca Efrain, al cărui tată era bogat și atât de faimos încât apăruse și pe coperta revistei Time. Mendel își dorea mai mult ca orice un set de haine noi, special pentru această vizită, dar de fiecare dată când o ruga, mama lui spunea că nu au bani pentru așa ceva.
De fiecare dată când aducea în discuție asta, mama lui Mendel îi spunea, pe lângă faptul că nu își poate permite un set nou de haine pentru el, că este convinsă că Efraim nu s-a uitat la hainele lui atunci când l-a ales ca prieten, ci i-a văzut frumusețea din suflet. Așadar, văzând că nu are șanse de izbândă, Mendel și-a luat din dulap cei mai frumoși pantaloni și cea mai frumoasă cămașă, și-a lustruit pantofii și a plecat spre prietenul său, sperând că totul va fi bine.
Când a ajuns la destinație, nu mică i-a fost mirarea lui Mendel când a văzut că acea casă pe care el și-o închipuia ca fiind cea în care locuia Efraim și familia lui era, de fapt, o casă normală, fără nimic care să o scoată în evidență. Mendel a bătut la ușă, așteptând ca unul din valeții familiei să deschidă ușa, însă cea care l-a poftit înăuntru a fost chiar mama lui Efraim.
„Salut! Tu trebuie să fii Mendel. Am auzit foarte multe despre tine de la fiul meu. Mă bucur tare mult să te cunosc!”
„Salut, Mendel!” a spus Efraim care a apărut din spatele mamei sale.
Casa lor e așa modestă, și-a spus Mendel. Sigur au mutat toate bogățiile lor în Sukka.
„Hai cu mine, Mendel! Vreau să îți arăt Sukka-ua noastră, care e în curtea din spate!”. Când au ajuns în curte, Mendel a văzut o colibă din lemn, acoperită de paie și stufăriș.
„Acolo e casa servitorilor?” a întrebat Mendel.
„Noi nu avem servitori!” a răspuns Efraim râzând. „Mama a angajat o doamnă care vine de câteva ori pe săptămână să curețe casa, dar nu locuiește aici.”
„Atunci, ce e asta?”
„Aceasta e sukka-ua noastră!”
Mendel a deschis ușa colibei de lemn și a fost uimit de ce a văzut. I se părea că a intrat în altă lume. Înăuntru se afla o masă lungă pe care se aflau dulciuri, prăjituri și gustări. De pereți erau agățate fructe și obiecte pictate, iar prin tavanul din paie putea vedea cerul. La masă erau deja așezați tatăl lui Efraim și cei doi frați ai lui, toți citind dintr-o carte scrisă cu caractere ebraice. Purtau haine frumoase, dar simple și toți cei din jurul lui păreau foarte fericiți.
Tatăl lui Efraim s-a ridicat și a spus: „Tu trebuie să fii Mendel. Bine ai venit în sukka-ua noastră. Ți-ar plăcea să spui tu binecuvântarea pe etrog și lulav? Apoi, ne putem așeza și lua prânzul împreună, în timp ce ne bucurăm că suntem cu toții împreună.”
Lui Mendel nu îi venea să creadă cât de prietenoasă era toată lumea din jurul lui și cât de confortabil se simțea în compania lor. Cu toate că erau extrem de bogați, Efraim și familia lui erau niște oameni foarte modești și cumsecade. Uitându-se prin frunzele ce formau tavanul la cer și-a dat seama că, în fond și la urma urmei, toți oamenii sunt oarecum la fel.
Chiar dacă unii oameni au o avere mai mare ca altora, toți suntem egali în fața lui D-zeu. Sărbătoarea de Sukkot este o ocazie specială când D-zeu ne ajută să ne reunim și să lăsăm diferențele dintre noi la o parte. El ne cere tuturor, bogați sau săraci, să trăiască în Sukka, o casă simplă și temporară, cu un acoperiș făcut din crengi. Locuitul sub același acoperș este o mitzva care ne ajută să ne amintim că suntem toți egal și că toți merităm aceeași doză de respect și blândețe.