Rabinul Israel Baal Shem Tov , fondatorul Hasidismului, a fost întrebat, la un moment dat de unul din discipolii săi: “De ce Hasizii dansează și cântă la cel mai mic impuls? E, oare acesta, un comportament normal și sănătos?”
Baal Shem Tov a preferat să răspundă întrebării cu următoarea poveste:
A fost odată ca niciodată, un orășel cu o mână de locuitori, care își duceau viața de zi cu zi în cel mai normal mod. Ziua aveau grijă de plante și de animale, iar noaptea se odihneau. La un moment dat, în acest orășel a venit un muzician extrem de talentat și renumit, dar pe care nici unul din locuitorii orășelului nu îl cunoșteau. El s-a așezat la colțul unei străzi și început să cânte.
Cei care s-au oprit să îl asculte nu se puteau desprinde de locul acela și, în scurtă vreme, o mulțime de oameni au început să danseze pe ritmul muzicii care le era atât de necunoscută. Nu a durat foarte mult până când aproape toți locuitorii orășelului au început să se miște pe ritmurile muzicianului, astfel transformând străzile într-o uriașă scenă de dans și voie bună.
La un moment dat, pe lângă ei a trecut un om surd, iar primul lucru pe care și l-a spus în gând a fost „A înnebunit toată lumea? De ce sar vecinii mei în stânga, în dreapta și în sus? De ce își mișcă brațele așa și si de ce stau în cerc în timp ce fac mișcările acestea ciudate?”
Baal Shem Tov i-a spus, apoi, discipolului său “Hasizii sunt impulsionați de melodia pe care fiecare făptură creată de D-zeu o cântă. Dacă acest lucru îi face să pară nebuni celor care nu au puterea de a auzi aceste melodii, ar trebui, oare să se oprească din dansat?”