Liderii conduc. Asta nu înseamnă că nu sunt și în situația de a urma la rândul lor. Însă ceea ce urmează ei este diferit de ceea ce urmează cei mai mulți. Ei nu se conformează doar de dragul de a se conforma. Ei nu fac același lucru ca ceilalți doar pentru că alții fac acel lucru. Ei ascultă o voce interioară, o chemare. Ei au o viziune, nu a ceea ce există, ci a ceea ce poate fi. Ei gândesc outside-the-box. Ei defilează după un alt ritm.
Niciodată acest lucru nu a fost semnalat mai dramatic decât în primele cuvinte ale lui Dumnezeu către Avraham, cuvinte care au pus în mișcare istoria evreiască: “Ieşi din ţara ta, din locul nașterii tale şi din casa tatălui tău şi mergi în ţara pe care ţi-o voi arăta.” (Gen. 12:1)
De ce? Pentru că oamenii se conformează. Ei adoptă standardele și absorb cultura erei și locului în care locuiesc – “țara ta”. La un nivel mai profund sunt influențați de prieteni și vecini – “locul nașterii tale.” Chiar mai profund, ei sunt formați de părinții lor, de familia în care au crescut – “casa tatălui tău.”
Vreau ca tu, îi spune Dumnezeu lui Avraham, să fii diferit. Nu de dragul de a fi diferit, dar pentru a putea lansa ceva nou: o religie care nu va venera puterea și simbolurile puterii – pentru că de fapt asta au fost și sunt idolii. Vreau ca tu, a spus Dumnezeu să “îi înveți pe fiii tăi și pe cei din casa ta după tine să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine.” (Gen. 18:19)
A fi evreu înseamnă a fi dispus să contești consensul predominant atunci când, așa cum se întâmplă de multe ori, națiunile ajung să venereze vechii zei. Au făcut acest lucru în Europa de-a lungul secolului nouăsprezece și începutul secolului douăzeci. Aceea a fost era naționalismului: urmărirea puterii în numele națiunii-stat, ceea ce a dus la două războaie mondiale și zeci de milioane de morți. Este și era în care trăim acum când Coreea de Nord și Iranul urmăresc să obțină arme nucleare pentru a se putea impune prin forță. Același lucru se întâmplă astăzi în mare parte a Orientului Mijlociu și Africa când națiunile recurg la violență, ceea ce Hobbes numea “războiul fiecărui om împotriva fiecărui om.”
Facem o greșeală atunci când ne gândim la idoli în termenii reprezentării lor fizice – statui, figurine, icoane. În acel sens aparțin vremurilor antice și au fost demult depășiți. Modul în care să ne gândim la idoli trebuie să fie legat de ceea ce reprezintă aceștia. Ei simbolizează putere. Asta este ceea ce era Ra pentru Egipteni, Baal pentru Canaaniți, Hemosh pentru Moabiți, Zeus pentru Greci, și ceea ce sunt rachetele și bombele astăzi pentru teroriștii și statele care nu respectă legile internaționale.
Puterea ne permite să îi conducem pe ceilalți fără acordul lor. Așa cum a spus istoricul grec Thucydides: “Cei puternici fac ceea ce doresc, iar cei slabi suferă ce trebuie.” Iudaismul reprezintă o critică susținută a puterii. Aceasta este concluzia la care am ajuns după o viață întreagă în care am studiat textele noastre sacre. Se referă la modul în care o națiune poate fi formată pe baza unui angajament comun și a responsabilității colective. Este despre construirea unei societăți care onorează omul ca imagine și asemănare a lui Dumnezeu. Este despre o viziune, niciodată realizată pe deplin, dar niciodată abandonată, a unei lumi care se bazează pe dreptate și compasiune, în care “Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia 11:9).
Avraham este, fără îndoială, cea mai influentă persoană care a trăit vreodată. Astăzi este considerat ascendentul spiritual a 2.3 miliarde de creștini, 1.8 miliarde de musulmani și 14 milioane de evrei, în total mai mult de jumătate dintre oamenii care trăiesc astăzi. Totuși el nu a condus un imperiu, nu a fost comandantul unei mari armate, nu a realizat miracole și nu a făcut nicio profeție. El este exemplul suprem din întreaga istorie a influenței fără putere.
De ce? Pentru ca el era gata să fie diferit. Așa cum spun înțelepții noștri, el se numea ha-ivri, căci “întreaga lume era de o parte (be-ever echad) și el era de cealaltă”. Leadership-ul, așa cum știe fiecare lider, poate fi singuratic. Totuși continui să faci ceea ce trebuie pentru că știi că majoritatea nu are întotdeauna dreptate, iar înțelepciunea convențională nu este întotdeauna înțeleaptă. Peștii morți merg în direcția curentului. Peștii vii înoată împotriva curentului. La fel e și în cazul conștiinței și a curajului. Așa e și pentru urmașii lui Avraham. Ei sunt gata să pună la îndoială idolii vremii lor.
După Holocaust, unii specialiști în științe sociale erau bântuiți de întrebarea de ce atât de mulți oameni au fost gata, fie prin participare activă sau acceptare tacită, să susțină un regim care comitea una din cele mai mari crime împotriva umanității. Solomon Asch a desfășurat un experiment cheie. El a adunat un grup, cerându-le să execute o serie simplă de activități cognitive. Le erau arătate două cartonașe, unul cu o linie pe el, iar celălalt cu trei linii de lungimi diferite și erau întrebați care dintre ele avea aceeași lungime ca linia de pe primul cartonaș. Ceea ce nu știa unul dintre participanți era că toți ceilalți erau instruiți de Asch să dea răspunsul corect pentru primele câteva seturi și apoi să răspundă incorect pentru majoritatea celor rămase. Într-un număr semnificativ de cazuri, subiectul experimentului a dat un răspuns deși vedea că e cel greșit, doar pentru că toți cei dinaintea sa au ales acel răspuns. Atât de mare este puterea presiunii de a te conforma: ne poate conduce să spunem ceea ce știm că este incorect.
Și mai înfricoșător a fost experimentul Stanford realizat la începutul anilor ’70 de Philip Zimbardo. Participanții au primit aleator roluri de gardieni sau prizonieri într-o simulare a unei închisori. După doar câteva zile studenții care fuseseră desemnați gardieni începuseră să se comporte abuziv, unii dintre ei chiar supunându-i pe “prizonieri” la tortură psihologică. Studenții desemnați prizonieri au acceptat pasiv acestea, uneori chiar luând partea “gardienilor” împotriva celor care se împotriveau. Experimentul a fost întrerupt după șase zile, până și Zimbardo trezindu-se deja atras în realitatea artificială pe care o crease. Presiunea de a te conforma rolurilor atribuite este atât de puternică încât îi poate conduce pe oameni să facă lucruri despre care ei știu că sunt greșite.
Acesta este motivul pentru care i s-a spus lui Avraham, la începutul misiunii sale să părăsească “țara sa, locul nașterii sale și casa tatălui său,” pentru a se elibera de presiunea de a se conforma. Liderii trebuie să fie pregătiți să nu urmeze consensul. Unul dintre cei mai importanți autori pe tema leadership-ului Warren Bennis, scria: “Până la momentul la care ajungem la pubertate, lumea ne-a format deja într-o mai mare măsură decât realizăm. Familia noastră, prietenii, și societatea în ansamblu ne-au spus – prin cuvinte și prin exemple – cum să fim. Însă oamenii încep să devină lideri în momentul în care decid pentru ei înșiși cum să fie.”
Unul dintre motivele pentru care evreii au devenit, depășind orice proporție a numărului lor, lideri în aproape orice domeniu de activitate, este exact disponibilitatea de a fi diferiți. De-a lungul secolelor, evreii au fost exemplul cel mai puternic al unui grup care a refuzat să se asimileze culturii dominante sau să se convertească la credința dominantă.
Merită menționată și o altă constatare a lui Solomon Asch. El a observat că atunci când chiar și o singură altă persoană era dispusă să îl susțină pe cel care vedea că ceilalți dau răspunsul greșit, îi dădea putere să se ridice împotriva consensului. Acesta este motivul pentru care, oricât de mici erau numerele lor, evreii au creat comunități. Este greu să conduci singur, însă mult mai puțin dificil să conduci în compania altora, chiar dacă sunteți în minoritate.
Iudaismul este vocea contradictorie în conversația omenirii. Ca evrei, nu urmăm majoritatea doar pentru că e majoritate. Eră după eră, secol după secol, evreii erau gata să facă ceea ce poetul Robert Frost a imortalizat ca:
Două cărări se despart în pădure și eu,
Am urmat drumul mai puțin circulat,
Iar asta a făcut întreaga diferență.
Este ceea ce face o națiune de lideri.
Shabat Shalom
- La începutul călătoriei lui Avraham, ce urmărea el și cum conducea el?
- Când e o idee bună să alegi drumul mai puțin circulat?
- Te inspiră povestea lui Avraham să contești idolii de astăzi? Dacă da, care consideri că sunt liderii de astăzi?
