Rabinul Schneur Zalman din Liadi a pornit, la un moment, o strângere de fonduri pentru a răscumpăra prizonierii evrei ai vremurilor respective.
A ales să meargă prima dată într-un oraș în care locuia un om renumit pentru zgârcenia lui. Toată lumea știa că, deși avea o avere imensă, mereu refuza să o împartă cu cei care îi cereau să o facă. Mulți rabini și și mai mulți cerșetori i-au bătut la ușă pentru a îi cere bani și tot ce primeau era o monedă ruginită, pe care până și cel mai înfometat cerșetor o refuza.
Când Rabinul Schneur Zalman a ajuns în oraș toți înțelepții orașului l-au întâmpinat bucuroși. Dar, când a anunțat că prima casă pe care vrea să o viziteze e cea a renumitului avar și, pe deasupra, că vrea să fie însoțit de alți doi rabini din oraș, toată lumea s-a împotrivit. După multe insistențe, rabinul a primit ce a cerut și a găsit doi rabini dispuși să meargă cu el.
În următoarea după amiază, cei trei au ajuns la casa bogatului avar. Înainte să bată la ușă, rabinul i-a rugat pe însoțitorii lui să nu spună nici măcar un cuvânt, indiferent de ce văd sau aud. După câteva minute, intraseră în sufrageria luxoasă a omului pe care îl vizitau, privindu-l pe acesta cum venea înspre ei cu o pungă mică de catifea în mână.
„Da,” a spus proprietarul casei. “O poveste absolut înduioșătoare, într-adevăr! Văduve și orfani ținuți captivi. Of, câtă suferință poate, oare, mai îndura poporul nostru? Când se va sfârși oare totul? Uite, Rabi! Primește, te rog, umila mea donație.” a spus el întinzându-i moneda ruginită.
Spre suprinderea avarului, rabinul a fost foarte încântat de darul oferit. Ba mai mult de atât, acesta i-a zâmbit în timp ce a pus moneda în buzunarul paltonului și i-a spus: „Mulțumesc, domnule Solomons. Să vă binecuvânteze Creatorul și să vă aibă mereu în paza Lui.” Rabinul i-a scris o chitanță pe care a adăugat multe binecuvântări, personalizate în cel mai frumos mod posibil.
„Mulțumesc din nou, prieten drag” i-a spus rabinul în timp ce se pregătea să iasă din casă. „Și acum, dragii mei însoțitori, să ne continuăm drumul pentru că mai avem mult de strâns până să strângem toți banii necesari!”
Când cei trei rabini erau aproape de ușa de la intrare, unul din însoțitorii lui i-a spus în șoaptă: „Merita să îi arunci moneda în față!”
„Nu te întoarce și nu mai spune un cuvânt!” a zis Rabinul Zalman.
Când închideau ușa în urma lor, stăpânul casei a strigat: „Rabi! Stai! Întoarce-te un minut, te rog frumos! Trebuie să îți vorbesc!”
În câteva minute, toți trei rabinii erau așezați din nou pe canapeaua din sufragerie. De data aceasta, zgârcitul renumit era foarte agitat și își mângâia barba rapid, când, la un moment dat, a întrebat: „Care este suma totală pentru răscumpărarea prizonierilor?”
„Aproape 5 mii de ruble” a răspuns rabinul.
„Atunci… uitați o mie” Am decis să donez o mie de ruble! Dacă nu mă credeți îi puteți număra. Sunt în punguța de pe masă!”. Ceilalți rabini erau atât de șocați încât le era teamă să se uite în ochii donatorului, de teamă să nu se răzgândească.
Rabinul Zalman i-a strâns mâna, i-a mulțumit călduros și i-a scris o chitanță cu binecuvântări, la fel ca la prima donație.
„Rabi! Ăsta e cu adevărat un miracol!” a șoptit unul din rabinii însoțitori când cei trei s-au ridicat de pe canapea. Marele Rabin i-a făcut un semn discret să se liniștească și să se îndrepte spre ușă. La câteva secunde, domnul Solomons a strigat iar: „Rabi, te rog! M-am răzgândit! Mai întoarce-te o dată! Trebuie să îți vorbesc!”
„Am decis să donez întreaga sumă!” a spus avarul. „Vă rog, numărați toate rublele, ca să vă asigurați că nu s-a strecurat vreo greșeală!”
„Cum e asta posibil? Ce înseamnă asta?” au spus rabinii după ce au ieșit din casă după 2 întoarceri. „Cum l-ai convins pe acel om atât de renumit pentru zgârcenia lui să doneze 5 mii de ruble?”
„Acel om nu e zgârcit deloc” a spus Rabinul Schneur Zalman. “Nici un suflet evreiesc nu este. Dar, cum ar fi putut el să își dorească să dăruiască din averea lui dacă niciodată nu a simțit bucuria oferită de o donație? Tuturor cărora le-a dat acea monedă ruginită i-au aruncat-o în față.”