Poate unul dintre cele mai puțin cunoscute posturi, Shiva Asar be Tamuz, este un post fără o denumire propriu-zisă, traducerea fiind, de fapt, data în care are loc: ziua 17 a lunii Tamuz.
Acesta marchează perioada de început a 3 săptămâni de doliu, în memoria cuceririi Ierusalimului și distrugerea celor Două Temple, perioadă ce se încheie cu un alt post: Tisha be Av.
Mishna (Ta’anit 4:3) ne spune că pe această dată au avut loc 5 calamități ale poporului evreu:
- Spargerea primului set de table ale legii atunci când Moshe a coborât cu ele de pe munte și a văzut vițelul de aur
- Anularea ritualului jertfei din Beit Hamikdash în timpul asediului Ierusalimului
- Spargerea zidurilor Ierusalimului, ca urmare a asediului ordonat de Titus.
- Arderea sulului de Tora de Apostomus, în vremea Templului, ceea ce setează un precedent al arderii cărților evreiești ce va continua de-a lungul secolelor
- Amplasarea unei statui a unui idol în Templu
În acest an, postul se desfășoară joi, 9 iulie, de dimineața până la apus și presupune abținerea de a consuma băuturi și alimente. Spre deosebire de Yom Kipur, de 17 Tamuz este permisă purtarea încălțărilor din piele, precum și spălatul și folosirea produselor cosmetice.
Se obișnuiește ca perioada dintre Shiva Asar be Tamuz și Tisha pe Av să fie marcată ca o perioadă de doliu, astfel:
- nu se mai mănâncă produse din carne
- nu se bea vin (cu excepția Shabatului),
- nu se organizează petreceri
- nu se oficiază nunți
- nu ne tundem
- nu se poartă haine noi
De ce mai este relevant acest post în zilele noastre? Înțelepții noștri spun că “în fiecare generație în care Templul nu este reconstruit – e asemenea distrugerii Templului în acea generație.”
În plus, dacă analizăm cele 5 evenimente, fiecare din cele 5 obiecte distruse are o însemnătate uriașă pentru poporul nostru: Tablele Legii, Ritualurile din Templu, Zidurile Ierusalimului, Sulul de Tora, profanarea Templului cu un idol. Și este datoria noastră, pe de o parte să ne amintim de acestea, iar pe de alta, să ne gândim la toate piedicile puse în cale poporului nostru, pe care am reușit să le depășim împreună și să continuăm să ducem mai departea povestea noastră.