Rugăciunea Avinu Malkeinu, una din cele mai importante părți ale Yamim Noraim, i-a fost atribuită lui Rabi Akiva. Comprimată în introducerea de două cuvinte: Tatăl nostru, Regele nostru, ideea aceasta atât de grozavă poate fi explicată cel mai bine printr-o poveste.
Odată, un vapor imens a ancorat într-un port. Pe dealul de vis-a-vis de port, o mulțime de oameni se adunaseră pentru a lua parte la acest eveniment. Printre acești oameni se afla și un copil care nu contenea să facă cu mâna către vapor. Unul din adulții de lângă el l-a întrebat cui îi face cu mâna, iar cel mic a răspuns: „Căpitanului navei! Lui îi fac cu mâna!”. Apoi, bărbatul l-a întrebat cum își poate el închipui că un căpitan care conduce un vapor atât de mare poate observa în toată mulțimea aceea de oameni un copil. Răspunsul a fost: „Sunt sigur că mă observă. Doar e tatăl meu!”
Pe deoparte, D-zeu este Malkeinu, Regele nostru, iar noi suntem servitorii Lui. Dar, pe de altă parte, El este Avinu, Tatăl nostru, iar noi suntem copiii Lui. Îl venerăm și Îl iubim în același timp. Îl venerăm pentru că el este Împăratul nostru, Puterea Supremă a Universului și Îl iubim pentru că el ne-a adus pe acest pământ și are grijă de noi ca un părinte.
Între un rege și un slujitor se poate crea oricând o ruptură, regele își poate trimite slujitorul în exil. Dar între o mamă sau un tată și un copil așa ceva nu se poate întâmpla. Oricât de departe s-ar afla un copil de părinții săi, legătura dintre ei este industrictibilă. Frumusețea rugăciunii lui Rabi Akiva este felul în care a așezat cuvintele: Avinu Malkeinu. D-zeu este Regele nostru și se impune prin justiție. Dar înainte de a fi Regele nostru, este Tatăl nostru. Un tată care ne iubește, iar iubirea nu va fi niciodată învinsă de justiție. Un părinte iartă. Prin „Tatăl nostru, Regele nostru” spunea, de fapt, „Da, ești Regele nostru, dar amintește-ți că ești și Părintele nostru, așa că dacă am păcătuit în fața Ta, iartă-ne!”.
Dacă alegem să fim sinceri și onești în rugăciunile noastre, vom reuși să ajungem în punctul cel mai sensibil al inimii Lui, iar El ne va ierta pentru că un părinte niciodată nu își va părăsi copiii orice greșeală ar fi făcut. În acelasși mod ne iubește D-zeu pe noi, dacă nu chiar mai profund. „Chiar dacă mama și tatăl meu m-au abandonat, D-zeu mă va ține aproape de el!” spune Regele David în Psalmul 27.
G’mar Hatima Tova! Sursa poveștii o găsiți aici.